Fotografii document din Slatina de altădată

Fotografiile următoare le-am primit de la un fan al proiectului nostru, domnul Eugen Rogojan. În continuare, vă invit să admirăm Slatina de Altădată a lui Eugen şi vă aştept cu fotografiile şi cu poveştile voastre.

P.S. Cerem iertare pentru raritatea cu care actualizăm site-ul.

Reclame

Casa Fântâneanu, istoria uitată a Slatinei

Lăsată moştenire Slatinei, Casa Fântâneanu a ajuns de mai mulţi ani într-o avansată stare de degradare. După ce a deservit pentru câteva sute de ani ca sediu pentru prefectură de judeţ sau pentru Direcţia Agricolă, imobilul din strada Sevastopol zace lăsat în paragină, iar reprezentanţii Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor, actualul proprietar, spun că nu pot face nimic din cauza birocraţiei.

Casa Fântâneanu, situată pe strada Sevastopol din Slatina, se află într-o stare de ruină şi zace abandonată sub patima timpului aşa cum nu a mai fost niciodată de la construcţia sa din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Faţadele scorojite şi geamurile sparte sunt acoperite doar de copacii şi de ierburile înalte de pe lângă imobil, actuala stare a clădirii făcându-i pe unii dintre puştanii din oraş să creadă că este bântuită de fantome.
Istoria clădirii este practic necunoscută; familia Fântâneanu a donat clădirea „comunei urbane” Slatina pe la începutul secolului XX, însă indiferenţa autorităţilor şi lipsa de reacţie a actualului proprietar, Episcopia Slatinei şi Romanaţilor, au adus-o în starea de paragină în care se află astăzi. Casa Fântâneanu se confundă cu istoria Slatinei. „Casa Fântâneanu a fost construită la începutul secolului XIX. Este o dată mai veche de construcţie a casei decât 1846, şi iniţial casa asta a aparţinut unei alte familii, familia Lânaru, şi a fost cumpărată probabil de familia Fântâneanu în 1846, şi atunci au fost nişte reparaţii. Este o casă monument istoric, în această casă a funcţionat o vreme chiar şi prefectura judeţului Olt. Pentru că până la construcţia Palatului Administrativ, în anul 1887, clădirea în care funcţionează muzeul, autorităţile judeţene s-au plimbat cu chirie prin diferite case particulare, inclusiv casa Fântâneanu”, explică istoricul Aurelia Grosu.

Familia Fântâneanu

Numele casei din strada Sevastopol se leagă de familia Fântâneanu, o familie de slătineni filantropi care mereu au ştiut să dea şi comunităţii locale din avuţia lor. „Familia Fântâneanu a fost o familie cu poziţii importante, Ioan şi Elena Fântâneanu, în acest oraş. Îl întâlnim pe Ioan şi la 1848 în treburile edilitare şi comunale, cum se spunea pe vremea aceea, ale Slatinei. Au avut un băiat şi trei fete. Ion Fântâneanu era băiatul, el ajungând chiar senator în Parlamentul României undeva pe la sfârşitul secolului al XIX-lea”. A fost o familie de mari filantropi, mai ales Elena Fântâneanu. Ea a murit în anul 1890 la Bucureşti, şi înainte de moarte a făcut un testament prin care a lăsat o sumă de bani comunei urbane Slatina. Aceşti bani să fie folosiţi pentru construirea unui azil de femei sărmane «Elena Fântâneanu»“, a arătat Aurelia Grosu.

Lăsată Slatinei prin testament

Aurelia Grosu spune că imobilul a fost lăsat Slatinei prin testament de Ion Fântâneanu, acesta neavând urmaşi. „În decembrie 1915, Ion Fântâneanu îşi face testamentul şi, neavând copii, lasă casele Fântâneanu comunei urbane Slatina ca să se închirieze, aşa spune în testament, şi din veniturile scoase din chirie să se înzestreze două femei sărmane la măritiş în fiecare an. Testamentul spunea că primăria va intra în posesia casei după moartea soţiei sale”, a arătat ea.
Odată cu instalarea regimului comunist în România, în 1948, Casa Fântâneanu a fost naţionalizată, servind drept sediu pentru mai multe instituţii judeţene. Direcţia Agricolă a avut sediul aici până în 1998, de atunci imobilul a fost practic abandonat. Încercările Muzeului Judeţean de a prelua administrarea clădirii a fost inutilă. „Direcţia Agricolă a stat până în 1997, când şi-a construit un sediu nou. De atunci, din ’97 sau ’98, este părăsită. Nu a mai stat nimeni. Indiferenţă, pentru că Muzeul Judeţean a cerut-o pentru că era lângă muzeu, însă nu s-a vrut să ni se dea. Se pare că a fost preluată de Mitropolia Olteniei pentru Episcopia Slatinei şi Romanaţilor”, a declarat Aurelia Grosu.


Episcopia Slatina, fără reacţie

Reprezentanţii Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor, actualul proprietar al casei Fântâneanu, spun că nu pot să facă nimic pentru reablitarea clădirii din cauza unor probleme birocratice. Ei ar fi dorit să atragă fonduri europene, însă faptul că imobilul este dat doar „în folosinţă” şi nu „în administrare” este un impediment. „Modul în care a fost dată în administrare face imposibilă accesarea de fonduri europene. Felul în care este descris modul de folosire este «în folosinţă» şi nu «în administrare». A fost dată de Direcţia Agricolă pentru Mitropolia Olteniei, pentru Episcopia Slatinei şi Romanţilor. Numai că s-a făcut un protocol de administrare care nu ne ajută”, explică părintele vicar Sorin Siluan Cheţe.
Părintele vicar spune că numai o hotărâre de guvern ar putea salva de la ruină Casa Fântâneanu. El a arătat şi proiectul pe care Episcopia Slatinei îl are pentru acest imobil, încercând să înfiinţeze un centru social. Costurile reabilitării ar fi însă imense. „Ne-ar ajuta o hotărâre de guvern care să ne dea casa în administrare ca să accesăm fonduri europene, pentru că ne lovim de birocraţie. Lucrările de consolidare ajung la 28 de miliarde de lei vechi pentru că trebuie practic reconstruită o altă casă pe sub acesta”, a explicat Cheţe.

„Direcţia Agricolă a stat acolo până în 1997, când şi-a construit un sediu nou. De atunci, din ’97 sau ’98, este părăsită. Nu a mai stat nimeni. Indiferenţă, pentru că Muzeul Judeţean a cerut-o pentru că era lângă muzeu, însă nu s-a vrut să ni se dea. Se pare că a fost preluată de Mitropolia Olteniei pentru Episcopia Slatinei şi Romanaţilor“


Aurelia Grosu
, şefa secţiei Istorie şi Artă din cadrul Muzeului Judeţean Olt

„Modul în care a fost dată în administrare face imposibilă accesarea de fonduri europene. Felul în care este descris modul de folosire este «în folosinţă» şi nu «în administrare». A fost dată de Direcţia Agricolă pentru Mitropolia Olteniei, pentru Episcopia Slatinei şi Romanţilor. Numai că s-a făcut un protocol de administrare care nu ne ajută“

Părintele Vicar Sorin Siluan Cheţe, reprezentantul Episcopiei Slatinei şi Romanţilor


monitoruldeolt.ro

Străzi din Slatina de altădată: străzile Primăriei şi Pieţei

Sunt două dintre cele mai importante străzi ale Slatinei de altădată. Acestea i-au condus pe oamenii acelor vremuri spre locuri pulsau de viaţă în societatea acelei vremi, primăria şi piaţa oraşului.

Catedrala şi Grădina Publică din Slatina

Peste 50 de case se aflau pe strada Primăriei, lungă de aproximativ 500 de metri dinspre strada Ionaşcu spre Grădina Publică. Strada va lua numele de Carol după ce Primăria se va muta în noul sediu-Palatul Comunal. „ Strada Primăriei începea din strada lonaşcu către Grădina publică, având o lungime de 500 de metri şi cuprinzând 53 de case. Puţin mai retrasă de stradă se afla Primăria Veche de unde vine şi numele străzii. După ce primăria se va muta în propriul sediu – Palatul Comunal, unde funcţionează şi astăzi, strada va primi numele Carol”, spun istoricii Muzeului Judeţean Olt.

Unul dintre edificiile reprezentative ale străzii era casa doctorului Gheorghe Kitzulescu, construcţia remarcându-se prin „eleganţă şi proporţie într-o fericită îmbinare a stilului neoclasic italian”. Din nefericire casa a fost demolată de regimul comunist în deceniul opt al secolului trecut. Printre personalităţile care au trecut pragul casei Kitzulescu se numără George Enescu, Dinu Lipatti, Nicolae lorga, Octavian Goga, Nicolae Titulescu sau Tudor Arghezi.

Piaţa Slatinei de altădată


Strada Pieţei, locul copilăriei lui Dinu Lipatti

Strada Pieţei, astăzi Bulevardul Nicolae Titulescu, şi-a dobândit numele, previzibil, prin prisma faptului că aici se afla piaţa oraşului. Artera pornea de la Primăria veche către biserica Sopot. În anii 30, aici s-au construit Halele, unele dintre cele mai mari din ţară care, însă, au fost demolate de comunişti în anii 80.

De asemenea, pe strada Pieţei se afla casa Racoviceanu. Aici şi-a petrecut vacanţele de vară viitorul mare pianist şi compozitor Dinu Lipatti şi fratele său, Valentin. Mama lui Dinu Lipatti era născută Racoviceanu şi astfel de această clădire „asemănătoare unei cule, cu ziduri masive şi boltă impunătoare, cu etaj şi cerdac, ce degaja un aspect medieval”a fost legat numele pianistului.

Vila Racoviceanu a fost dărâmată în anii 70.

Străzi din Slatina de altădată: strada Gimnaziului

Începea din strada Ionaşcu şi mergea către râul Olt. Potrivit mjolt.ro, denumirea străzii a venit ca urmare a construirii aici a Gimnaziului „Radu Greceanu” (actualul Colegiu Naţional „Radu Greceanu”).

Gimnaziul "Radu Greceanu"

„Pornea din strada lonaşcu către râul Olt şi a fost numită aşa datorită faptului că pe această stradă, în anul 1884, s-a construit Gimnaziul „Radu Greceanu”, unitate etalon a învăţământului slătinean şi chiar naţional. În pericol de a se desfiinţa în anul 1901, gimnaziul se întăreşte an de an şi devine liceu”, arată site-ul Muzeului Judeţean Olt.

moara Olteanca

Potrivit aceleiaşi surse, o altă clădire importantă pentru Slatina de altădată, care se afla pe strada Gimnaziului, este moara Olteanca. Se pară că proprietarul morii, Alexandru Iliescu, era unul dintre filantropii oraşului, acesta fiind şi motivul pentru care strada primeşte numele său.

(fotografiile au fost furnizate de Mario Georgescu din Slatina)

Străzi din Slatina de altădată: strada Ionaşcu

Este una dintre cele mai vechi străzi ale Slatinei care, iniţial, a purtat numele de „Uliţa Boiangiilor”. Strada a luat numele de Ionaşcu după ce aici s-a construit o şcoală şi o biserică dintr-o donaţie a familiei negustorului Ionaşcu.

Încrucişarea dintre strada Ionaşcu şi Primărie

Pe „Uliţa Boiangiilor” din Slatina de altădată locuiau cojocari şi boiangii, adică vopsitori de lână. Numele străzii a fost schimbat în amintirea negustorului Ionaşcu şi a soţiei acestuia, Neaga, care au construit aici o biserică şi o şcoală. Donaţia lui Ionaşcu a venit din averea pe care familia sa o strânsese ca zestre pentru fiica sa, Rada. Din păcate, aceasta a murit mult prea devreme. „Pe această stradă, din averea lăsată oraşului de negustorul lonaşcu şi soţia sa Neaga, se construiesc biserica şi şcoala, în amintirea fondatorului, strada luând numele lonaşcu. Averea agonisită pentru unica lor fiică, Rada, au destinat-o, după nemângâiata ei pierdere, pentru binele oraşului şi al semenilor: şcoală, spital, biserică şi întreţinerea cişmelelor care alimentau oraşul cu apă potabilă, captată din izvoarele Sopotului, deja construite de lonaşcu”,se arată pe site-ul Muzeului Judeţean Olt.
În locul bisericii construite de Ionaşcu se va ridica o catedrală, picturile interioare fiind realizate de pictorul Gheorghe Tăttarescu. „Pe locul bisericii înălţată de lonaşcu se va ridica în anul 1782, tot în amintirea fondatorului iniţial, o biserică mare şi frumoasă – Catedrala – cu decoraţie interioară executată de marele pictor Gh. Tattarescu. Amplasată pe o moviliţă, în faţa măgurei Grădişte, Catedrala lonaşcu semnifică parcursul unui destin, a fost şi va fi un punct de regăsire şi reper al Slatinei”, conform mjolt.ro.

Şcoala Ionaşcu, pregătitoare pentru zeci de generaţii

Potrivit informaţiilor de pe site-ul Muzeului Judeţean Olt, Şcoala Ionaşcu s-a evidenţiat ca fiind una dintre cele mai bune din ţară, aici fiind şcoliţi oameni de seamnă timp de mai multe decenii. În 1984, şcoala construită de Ionaşcu va fi înlocuită de o altă clădire, care mai există şi astăzi, în ea funcţionând Casa Corpului Didactic (CCD) Olt. „Şcoala lonaşcu, a fost una dintre cele mai bune şcoli din ţară, care a pregătit zeci de generaţii de elevi, cu renume în civilizaţia naţională. <<Şcoala mare din vale>>, cum era cunoscută, a funcţionat, cu mici intermitenţe, până în anul 1894 când se demolează şi se construieşte un local cu o arhitectură deosebită – <<Şcoala de băieţi nr. 1 lonaşcu>>”, spune site-ul mjolt.ro.

Cele două fotografii sunt primele pe care le-am primit pe mail de la Mario Georgescu din Slatina, unul dintre cititorii şi, sper, fanii acestui blog.  El mi-a trimis o serie de fotografii spectaculoase din Slatina de altădată pe care le voi posta în această săptămână.

Nu uitaţi! Dacă aveţi fotografii sau ştiţi poveşti despre locuri şi oameni din perioade trecute ale Slatinei sau ale zonei Olteniei şi vreţi să le împărtăşiţi şi altora, trimiteţi-le prin mail la zhifku@yahoo.com.