Slatina de altădată

Lăsată moştenire Slatinei, Casa Fântâneanu a ajuns de mai mulţi ani într-o avansată stare de degradare. După ce a deservit pentru câteva sute de ani ca sediu pentru prefectură de judeţ sau pentru Direcţia Agricolă, imobilul din strada Sevastopol zace lăsat în paragină, iar reprezentanţii Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor, actualul proprietar, spun că nu pot face nimic din cauza birocraţiei.

Casa Fântâneanu, situată pe strada Sevastopol din Slatina, se află într-o stare de ruină şi zace abandonată sub patima timpului aşa cum nu a mai fost niciodată de la construcţia sa din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Faţadele scorojite şi geamurile sparte sunt acoperite doar de copacii şi de ierburile înalte de pe lângă imobil, actuala stare a clădirii făcându-i pe unii dintre puştanii din oraş să creadă că este bântuită de fantome.
Istoria clădirii este practic necunoscută; familia Fântâneanu a donat clădirea „comunei urbane” Slatina pe la începutul secolului XX, însă indiferenţa autorităţilor şi lipsa de reacţie a actualului proprietar, Episcopia Slatinei şi Romanaţilor, au adus-o în starea de paragină în care se află astăzi. Casa Fântâneanu se confundă cu istoria Slatinei. „Casa Fântâneanu a fost construită la începutul secolului XIX. Este o dată mai veche de construcţie a casei decât 1846, şi iniţial casa asta a aparţinut unei alte familii, familia Lânaru, şi a fost cumpărată probabil de familia Fântâneanu în 1846, şi atunci au fost nişte reparaţii. Este o casă monument istoric, în această casă a funcţionat o vreme chiar şi prefectura judeţului Olt. Pentru că până la construcţia Palatului Administrativ, în anul 1887, clădirea în care funcţionează muzeul, autorităţile judeţene s-au plimbat cu chirie prin diferite case particulare, inclusiv casa Fântâneanu”, explică istoricul Aurelia Grosu.

Familia Fântâneanu

Numele casei din strada Sevastopol se leagă de familia Fântâneanu, o familie de slătineni filantropi care mereu au ştiut să dea şi comunităţii locale din avuţia lor. „Familia Fântâneanu a fost o familie cu poziţii importante, Ioan şi Elena Fântâneanu, în acest oraş. Îl întâlnim pe Ioan şi la 1848 în treburile edilitare şi comunale, cum se spunea pe vremea aceea, ale Slatinei. Au avut un băiat şi trei fete. Ion Fântâneanu era băiatul, el ajungând chiar senator în Parlamentul României undeva pe la sfârşitul secolului al XIX-lea”. A fost o familie de mari filantropi, mai ales Elena Fântâneanu. Ea a murit în anul 1890 la Bucureşti, şi înainte de moarte a făcut un testament prin care a lăsat o sumă de bani comunei urbane Slatina. Aceşti bani să fie folosiţi pentru construirea unui azil de femei sărmane «Elena Fântâneanu»“, a arătat Aurelia Grosu.

Lăsată Slatinei prin testament

Aurelia Grosu spune că imobilul a fost lăsat Slatinei prin testament de Ion Fântâneanu, acesta neavând urmaşi. „În decembrie 1915, Ion Fântâneanu îşi face testamentul şi, neavând copii, lasă casele Fântâneanu comunei urbane Slatina ca să se închirieze, aşa spune în testament, şi din veniturile scoase din chirie să se înzestreze două femei sărmane la măritiş în fiecare an. Testamentul spunea că primăria va intra în posesia casei după moartea soţiei sale”, a arătat ea.
Odată cu instalarea regimului comunist în România, în 1948, Casa Fântâneanu a fost naţionalizată, servind drept sediu pentru mai multe instituţii judeţene. Direcţia Agricolă a avut sediul aici până în 1998, de atunci imobilul a fost practic abandonat. Încercările Muzeului Judeţean de a prelua administrarea clădirii a fost inutilă. „Direcţia Agricolă a stat până în 1997, când şi-a construit un sediu nou. De atunci, din ’97 sau ’98, este părăsită. Nu a mai stat nimeni. Indiferenţă, pentru că Muzeul Judeţean a cerut-o pentru că era lângă muzeu, însă nu s-a vrut să ni se dea. Se pare că a fost preluată de Mitropolia Olteniei pentru Episcopia Slatinei şi Romanaţilor”, a declarat Aurelia Grosu.

Episcopia Slatina, fără reacţie

Reprezentanţii Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor, actualul proprietar al casei Fântâneanu, spun că nu pot să facă nimic pentru reablitarea clădirii din cauza unor probleme birocratice. Ei ar fi dorit să atragă fonduri europene, însă faptul că imobilul este dat doar „în folosinţă” şi nu „în administrare” este un impediment. „Modul în care a fost dată în administrare face imposibilă accesarea de fonduri europene. Felul în care este descris modul de folosire este «în folosinţă» şi nu «în administrare». A fost dată de Direcţia Agricolă pentru Mitropolia Olteniei, pentru Episcopia Slatinei şi Romanţilor. Numai că s-a făcut un protocol de administrare care nu ne ajută”, explică părintele vicar Sorin Siluan Cheţe.
Părintele vicar spune că numai o hotărâre de guvern ar putea salva de la ruină Casa Fântâneanu. El a arătat şi proiectul pe care Episcopia Slatinei îl are pentru acest imobil, încercând să înfiinţeze un centru social. Costurile reabilitării ar fi însă imense. „Ne-ar ajuta o hotărâre de guvern care să ne dea casa în administrare ca să accesăm fonduri europene, pentru că ne lovim de birocraţie. Lucrările de consolidare ajung la 28 de miliarde de lei vechi pentru că trebuie practic reconstruită o altă casă pe sub acesta”, a explicat Cheţe.

„Direcţia Agricolă a stat acolo până în 1997, când şi-a construit un sediu nou. De atunci, din ’97 sau ’98, este părăsită. Nu a mai stat nimeni. Indiferenţă, pentru că Muzeul Judeţean a cerut-o pentru că era lângă muzeu, însă nu s-a vrut să ni se dea. Se pare că a fost preluată de Mitropolia Olteniei pentru Episcopia Slatinei şi Romanaţilor“

Aurelia Grosu, şefa secţiei Istorie şi Artă din cadrul Muzeului Judeţean Olt

„Modul în care a fost dată în administrare face imposibilă accesarea de fonduri europene. Felul în care este descris modul de folosire este «în folosinţă» şi nu «în administrare». A fost dată de Direcţia Agricolă pentru Mitropolia Olteniei, pentru Episcopia Slatinei şi Romanţilor. Numai că s-a făcut un protocol de administrare care nu ne ajută“

Părintele Vicar Sorin Siluan Cheţe, reprezentantul Episcopiei Slatinei şi Romanţilor

monitoruldeolt.ro