Caracalul de Altădată. Atunci şi acum

Tot de la Monumente Pierdute din Oltenia şi de la prietenul Dragoş Andreescu am găsit mai multe imagini cu Caracalul de Altădată şi de acum.

Printre fotografii regăsim un imobil cu o istorie aparte. Este vorba de casa magistratului Ion Hagiescu-Mirişte, care acum a căzut în ruină. „Un nume important în spaţiul judiciar al sfârşitului de secol XIX şi începutului de secol XX, Ion Hagiescu-Mirişte a fost dintotdeauna atras de artă. Din colecţia sa impresionantă de obiecte a vrut să înfiinţeze un muzeu, pe care să-l lase moştenire urmaşilor, în Caracal. Nici astăzi, la aproape un secol de la moartea sa, nu au fost puse bazele acestui muzeu, iar casa donată de acesta este în paragină”(Monumente Pierdute).

Atunci Casa Ion Hagiescu-Mirişte magistrat / Acum O ruina

Atunci Casa Ion Hagiescu-Mirişte magistrat / Acum O ruina

Anunțuri

Familia Fântâneanu: credinţă, altruism şi viziune

În galeria marilor filantropi olteni, familia Fântâneanu ocupă un loc de cinste, prin prisma donaţiilor importante făcute comunităţii în urmă cu mai bine de un secol. Membrii familiei au fost preocupaţi îndeosebi de ctitorirea de biserici, de sprijinirea sistemului sanitar şi a învăţământului.

Centru comercial, meşteşugăresc şi agrar important pe o rază teritorială de 30-40 de kilometri în dreapta şi în stânga Oltului, Slatina secolului XIX s-a bucurat de o evoluţie rapidă graţie numeroşilor filantropi care s-au născut şi au trăit în acest spaţiu. Mulţi dintre ei s-au dedicat construirii de stabilimente sociale, de biserici, spitale şi şcoli, ajutându-i pe cei nevoiaşi să acceadă la spaţii rezervate până atunci celor care proveneau din familii bogate. Un exemplu în acest sens este şi familia Fântâneanu, care a lăsat slătinenilor numeroase bunuri materiale şi imateriale.

Elena Fântâneanu, o viaţă în slujba comunităţii

Născută Şetraru, Elena Fântâneanu a fost singurul copil al Anghelinei şi al lui Constantin Şetraru, fiul unui grec care a cumpărat moşia Stoicăneşti şi s-a stabilit aici în jurul anului 1790.

„După moartea neaşteptată a lui Ioniţă Bumbeş, primul soţ al Elenei, aceasta se recăsătoreşte în iulie 1841 cu pitarul Ioan Fântâneanu, originar din Balota, Mehedinţi, dintr-o familie de moşneni. Au împreună trei copii: Constantin, Elena şi Ecaterina. Asemeni boierilor de ţară, familia Fântâneanu foloseşte o bună parte din avere pentru ctitorirea de biserici în satele aparţinătoare proprietăţilor pe care le deţineau, din care se evidenţiază monumentala biserică din Stoicăneşti. Pe lângă biserică, tradiţia locală consemnează ajutorul Elenei Fântâneanu pentru înfiinţarea celei mai vechi şcoli din satul Perieţi, în jurul anului 1860”, explică Aurelia Grosu, şefa secţiei de Artă şi Istorie a Muzeului Judeţean Olt.

În ultima parte a vieţii, Elena Fântâneanu a locuit mai mult la Bucureşti, unde în 23 aprilie 1890 întocmea un testament prin care îşi obliga moştenitorii să creeze un fond cu următoarele destinaţii: întreţinerea a patru paturi de bolnavi în spitalul judeţean şi înfiinţarea unui azil pentru adăpostirea femeilor văduve, lipsite de mijloace de trai.

Vizionarul Constantin I. Fântâneanu

Asemeni mamei sale, Constantin I. Fântâneanu, fruntaş al vieţii politice slătinene, senator în Parlamentul României la începutul secolului XX, a lăsat oraşului mai multe bunuri materiale şi însemnate fonduri financiare, în scopuri caritabile.

„Neavând copii, acesta alege să doneze, însă numai după moartea soţiei sale Maria, casele Fântâneanu primăriei Slatina, cu obligaţia ca acestea să fie închiriate, iar din venitul chiriei să se ajute la măritişul a două fete sărace. În continuare, Constantin I. Fântâneanu lasă în sarcina soţiei construirea unui spital, întreţinerea a zece bolnavi şi constituie mai multe fonduri: pentru ajutorarea săracilor din Slatina de Crăciun şi Paşte; pentru trimiterea a doi bursieri în străinătate care să studieze ştiinţele fizice, chimice şi medicale. De asemenea, Constantin I. Fântâneanu a lăsat «zece mii lei soţiei spre a-i da unui copil de sex bărbătesc pe care crede ea de cuviinţă», exprimându-şi totodată regretul că nu a avut urmaşi direcţi”, spune Aurelia Grosu.

 Casa Fântâneanu, un cadou neglijat

Familia Fântâneanu a locuit în Slatina în casa situată între Palatul Administrativ, astăzi sediul Muzeului Judeţean Olt, şi fosta Bancă Naţională, sucursala Slatina. George Poboran menţionează că imobilul a aparţinut iniţial familiei Lânaru.

„În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Casa Fântâneanu era considerată drept una dintre cele mai frumoase clădiri din oraş, amplasată într-o zonă unde se va construi centrul administrativ şi financiar al Slatinei, pus în lumină de atrăgătoarea Grădină Publică «Principesa Maria», amenajată în 1892. Casa a fost construită în 1846 sau la o dată anterioară de familia Lânaru, Elena şi Ioan Fântâneanu înfrumuseţând-o la exterior cu elemente decorative de factură eclectică şi în interior cu ornamente în stuc şi decoraţii murale. Până la construirea Palatului Administrativ în 1887, autorităţile judeţene au funcţionat o vreme în Casa Fântâneanu, iar regele Carol I, care a venit la Slatina de cinci ori, a fost găzduit aici în timpul vizitei din 1872”, mai spune Grosu.

Donată primăriei Slatina de Constantin I. Fântâneanu prin testamentul redactat în timpul Primului Război Mondial, casa de pe actuala stradă Sevastopol a funcţionat de-a lungul timpului ca azil de bătrâne, după cum se menţionează într-o decizie a primarului din 1941 al oraşului, iar apoi, timp de mai multe decenii, a fost sediul Direcţiei Agricole Olt, până în 1999. De atunci, clădirea a fost abandonată, starea sa degradându-se din ce în ce mai mult. În urmă cu câţiva ani, Casa Fântâneanu a intrat în proprietatea Mitropoliei Olteniei, iar după înfiinţarea Episcopiei Slatinei şi Romanaţilor a intrat în administrarea şi ulterior în proprietatea eparhiei.

„Casa Fântâneanu este în proprietatea Episcopiei din ianuarie 2011. S-au încercat în ultimii ani mai multe variante pentru accesarea de fonduri, inclusiv de fonduri europene, dar deocamdată nu s-a primit niciun răspuns pozitiv. Pentru demararea lucrărilor de restaurare este nevoie de minimum 15 miliarde lei”, a precizat arhitectul Severică Mitrache.

sursa text: gazetanoua.ro