Străzile Slatinei de altădată

Slatina sfârşitului de secol XIX era un orăşel compus din centru şi mahalale, cele aproximativ 42 de străzi asigurând accesul spre cartierele Obrocarii, Caloianca, Sopot, Drumul Gării, Clocociov sau Dealul Viilor. Centrul era delimitat de dealurile Grădişte, Caloianca şi Sopot. Printre personalităţile acelor vremuri care au călcat pavajele străzilor Slatinei de altădată se numără George Enescu, Dinu Lipatti, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Nicolae Titulescu sau Tudor Arghezi.

Cele aproximativ 42 de străzi ale Slatinei de altădată, de la sfârşitului secolului XIX şi începutul secolului XX, te duceau în cartierele oraşului. Unele erau pavate cu bazalt şi foarte lungi, iar altele semănau mai degrabă cu un drum de ţară. Comuna urbană Slatina era compusă din centru şi cartierele Obrocarii, Caloianca, Sopot, Drumul Gării, Clocociov şi Dealul Viilor. Printre cele mai importante străzi din Slatina erau strada Bucureşti, strada Ionaşcu, strada Gimnaziului sau strada Pieţii. „La începutul secolului XX, conturul Slatinei, cu centru şi mahalale, urma traiectoria unui pentagon, ale cărui laturi erau Pârliţii, Brebenii, Mănăstirea Clocociov, cazarma din dealul Caloianca şi unirea gârlii Valea Muierii cu Oltul. Centrul oraşului are forma unui triunghi cu vârful spre răsărit, baza spre vest, pe măgura Grădişte. Latura de sud este delimitată de dealul Caloianca, iar cea de nord de dealul Sopot”, explică Aurelia Grosu, şefa secţiei Istorie şi Artă din cadrul Muzeului Judeţean Olt.

Strada Bucureşti, cea mai veche arteră slătineană

Lungă de aproape un kilometru, strada Bucureşti este una dintre cele mai vechi din Slatina. Artera pornea de la podul Olt şi străbătea oraşul de la est la vest, cuprinzând 132 de case. De numele acestei străzi se leagă construirea primului pod de fier peste un râu intern din România. Unul dintre motivele înlocuirii „podurilor umblătoare” a fost faptul că Slatina era un punct de vamă important. „Între 1888 – 1891, inginerul Davidescu construieşte aici, la vadul Slatinei, primul pod de fier peste un râu intern românesc. Pe lângă valoarea utilitară şi estetică, podul de la Slatina se constituie în prima încercare de materializare autohtonă a arhitecturii metalului, lansată cu prilejul Expoziţiei internaţionale de la Paris din anul 1889”, spune Aurelia Grosu.
De strada Bucureşti este legat şi numele dramaturgului Eugen Ionescu, după cum tot Aurelia Grosu explică: „Pe strada Bucureşti, în casa de la numărul 3, va vedea lumina zilei Eugen Dimitrie, la 13 noiembrie 1909, fiul lui Eugen N. lonescu, directorul Prefecturii de Olt şi al doamnei Terezina lonescu. Geniul literar al celui care, mai târziu, va deveni celebrul Eugen lonescu, a făcut cunoscut numele oraşului natal şi l-a fixat în memoria lumii dincolo de graniţele României”.

Familia Ionaşcu şi strada Ionaşcu

Strada Ionaşcu s-a numit iniţial „Uliţa Boiangiilor” pentru că aici locuiau cojocari şi boiangii, cei din urmă fiind vopsitori de lână. Numele de Ionaşcu a fost dat arterei după ce aici s-a construit o şcoală şi o biserică dintr-o donaţie a familiei negustorului Ionaşcu. Ionaşcu şi soţia acestuia, Neaga, au construit o biserică şi o şcoală, donaţia lor venind din averea pe care familia o strânsese ca zestre pentru fiica lor Rada. Din păcate, aceasta a murit mult prea devreme. „Pe această stradă, din averea lăsată oraşului de negustorul Ionaşcu şi soţia sa, Neaga, se construiesc biserica şi şcoala, în amintirea fondatorului, strada luând numele Ionaşcu. Averea agonisită pentru unica lor fiică, Rada, au destinat-o, după nemângâiata ei pierdere, pentru binele oraşului şi al semenilor: şcoală, spital, biserică şi întreţinerea cişmelelor care alimentau oraşul cu apă potabilă, captată din izvoarele Sopotului, deja construite de Ionaşcu”, arată specialiştii Muzeului Judeţean Olt. În locul bisericii construite de Ionaşcu se va ridica o catedrală, picturile interioare fiind realizate de pictorul Gheorghe Tătărescu.
Şcoala Ionaşcu s-a evidenţiat ca fiind una dintre cele mai bune din ţară, aici fiind şcoliţi oameni de seamă timp de mai multe decenii. În 1894, şcoala construită de Ionaşcu va fi înlocuită de o altă clădire, care mai există şi astăzi, în ea funcţionând acum Casa Corpului Didactic (CCD) Olt.

Strada Gimnaziului, numită după Gimnaziul „Radu Greceanu”

Strada Gimnaziului începea din strada Ionaşcu şi mergea către râul Olt. Potrivit specialiştilor Muzeului Judeţean Olt, denumirea străzii a venit ca urmare a construirii aici, în anul 1884, a Gimnaziului „Radu Greceanu”, actualul Colegiu Naţional „Radu Greceanu”. „În pericol de a se desfiinţa în anul 1901, gimnaziul se întăreşte an de an şi devine liceu”, precizează Aurelia Grosu.
O altă clădire importantă pentru Slatina de altădată, care se afla pe strada Gimnaziului, este moara Olteanca. Se pare că proprietarul morii, Alexandru Iliescu, era unul dintre filantropii oraşului, acesta fiind şi motivul pentru care strada primeşte numele său.

Strada Pieţei, locul copilăriei lui Dinu Lipatti

Străzile Primăriei şi Pieţei i-au condus pe oamenii acelor vremuri spre locuri ce pulsau de viaţă în societatea de altădată, primăria şi piaţa oraşului. Potrivit istoricilor, peste 50 de case se aflau pe strada Primăriei, lungă de aproximativ 500 de metri dinspre strada Ionaşcu spre Grădina Publică. Strada va lua numele de Carol după ce Primăria se va muta în noul sediu – Palatul Comunal. „Strada Primăriei începea din strada Ionaşcu către Grădina Publică, având o lungime de 500 de metri şi cuprinzând 53 de case. Puţin mai retrasă de stradă se afla Primăria Veche, de unde vine şi numele străzii. După ce primăria se va muta în propriul sediu – Palatul Comunal – unde funcţionează şi astăzi, strada va primi numele Carol”, spune istoricul Aurelia Grosu. Printre edificiile reprezentative ale străzii Primăriei se găseşte casa doctorului Gheorghe Kitzulescu, construcţia remarcându-se prin „eleganţă şi proporţie într-o fericită îmbinare a stilului neoclasic italian”. Din nefericire, casa a fost demolată de regimul comunist în anii ’80 . Printre personalităţile care au trecut pragul casei Kitzulescu se numără George Enescu, Dinu Lipatti, Nicolae Iorga, Octavian Goga, Nicolae Titulescu sau Tudor Arghezi.
Strada Pieţei, astăzi Bulevardul Nicolae Titulescu, şi-a dobândit numele, previzibil, prin prisma faptului că aici se afla piaţa oraşului. Artera pornea de la Primăria veche către Biserica Sopot. În anii ’30, pe această stradă s-au construit Halele, unele dintre cele mai mari din ţară, care, însă, au fost demolate tot de comunişti în anii ’80. De asemenea, pe strada Pieţei se afla casa Racoviceanu. Aici şi-a petrecut vacanţele de vară viitorul mare pianist şi compozitor Dinu Lipatti şi fratele său, Valentin. Mama lui Dinu Lipatti era născută Racoviceanu şi astfel această clădire „asemănătoare unei cule, cu ziduri masive şi boltă impunătoare, cu etaj şi cerdac, ce degaja un aspect medieval” a fost o bună perioadă de timp loc de joacă pentru micul Dinu. Vila Racoviceanu a fost dărâmată în anii ’70.

monitoruldeolt.ro

Reclame

Străzi din Slatina de altădată: strada Gimnaziului

Începea din strada Ionaşcu şi mergea către râul Olt. Potrivit mjolt.ro, denumirea străzii a venit ca urmare a construirii aici a Gimnaziului „Radu Greceanu” (actualul Colegiu Naţional „Radu Greceanu”).

Gimnaziul "Radu Greceanu"

„Pornea din strada lonaşcu către râul Olt şi a fost numită aşa datorită faptului că pe această stradă, în anul 1884, s-a construit Gimnaziul „Radu Greceanu”, unitate etalon a învăţământului slătinean şi chiar naţional. În pericol de a se desfiinţa în anul 1901, gimnaziul se întăreşte an de an şi devine liceu”, arată site-ul Muzeului Judeţean Olt.

moara Olteanca

Potrivit aceleiaşi surse, o altă clădire importantă pentru Slatina de altădată, care se afla pe strada Gimnaziului, este moara Olteanca. Se pară că proprietarul morii, Alexandru Iliescu, era unul dintre filantropii oraşului, acesta fiind şi motivul pentru care strada primeşte numele său.

(fotografiile au fost furnizate de Mario Georgescu din Slatina)

Străzi din Slatina de altădată: strada Ionaşcu

Este una dintre cele mai vechi străzi ale Slatinei care, iniţial, a purtat numele de „Uliţa Boiangiilor”. Strada a luat numele de Ionaşcu după ce aici s-a construit o şcoală şi o biserică dintr-o donaţie a familiei negustorului Ionaşcu.

Încrucişarea dintre strada Ionaşcu şi Primărie

Pe „Uliţa Boiangiilor” din Slatina de altădată locuiau cojocari şi boiangii, adică vopsitori de lână. Numele străzii a fost schimbat în amintirea negustorului Ionaşcu şi a soţiei acestuia, Neaga, care au construit aici o biserică şi o şcoală. Donaţia lui Ionaşcu a venit din averea pe care familia sa o strânsese ca zestre pentru fiica sa, Rada. Din păcate, aceasta a murit mult prea devreme. „Pe această stradă, din averea lăsată oraşului de negustorul lonaşcu şi soţia sa Neaga, se construiesc biserica şi şcoala, în amintirea fondatorului, strada luând numele lonaşcu. Averea agonisită pentru unica lor fiică, Rada, au destinat-o, după nemângâiata ei pierdere, pentru binele oraşului şi al semenilor: şcoală, spital, biserică şi întreţinerea cişmelelor care alimentau oraşul cu apă potabilă, captată din izvoarele Sopotului, deja construite de lonaşcu”,se arată pe site-ul Muzeului Judeţean Olt.
În locul bisericii construite de Ionaşcu se va ridica o catedrală, picturile interioare fiind realizate de pictorul Gheorghe Tăttarescu. „Pe locul bisericii înălţată de lonaşcu se va ridica în anul 1782, tot în amintirea fondatorului iniţial, o biserică mare şi frumoasă – Catedrala – cu decoraţie interioară executată de marele pictor Gh. Tattarescu. Amplasată pe o moviliţă, în faţa măgurei Grădişte, Catedrala lonaşcu semnifică parcursul unui destin, a fost şi va fi un punct de regăsire şi reper al Slatinei”, conform mjolt.ro.

Şcoala Ionaşcu, pregătitoare pentru zeci de generaţii

Potrivit informaţiilor de pe site-ul Muzeului Judeţean Olt, Şcoala Ionaşcu s-a evidenţiat ca fiind una dintre cele mai bune din ţară, aici fiind şcoliţi oameni de seamnă timp de mai multe decenii. În 1984, şcoala construită de Ionaşcu va fi înlocuită de o altă clădire, care mai există şi astăzi, în ea funcţionând Casa Corpului Didactic (CCD) Olt. „Şcoala lonaşcu, a fost una dintre cele mai bune şcoli din ţară, care a pregătit zeci de generaţii de elevi, cu renume în civilizaţia naţională. <<Şcoala mare din vale>>, cum era cunoscută, a funcţionat, cu mici intermitenţe, până în anul 1894 când se demolează şi se construieşte un local cu o arhitectură deosebită – <<Şcoala de băieţi nr. 1 lonaşcu>>”, spune site-ul mjolt.ro.

Cele două fotografii sunt primele pe care le-am primit pe mail de la Mario Georgescu din Slatina, unul dintre cititorii şi, sper, fanii acestui blog.  El mi-a trimis o serie de fotografii spectaculoase din Slatina de altădată pe care le voi posta în această săptămână.

Nu uitaţi! Dacă aveţi fotografii sau ştiţi poveşti despre locuri şi oameni din perioade trecute ale Slatinei sau ale zonei Olteniei şi vreţi să le împărtăşiţi şi altora, trimiteţi-le prin mail la zhifku@yahoo.com.