Slatina de altădată şi de acum

O iniţiativă foarte frumoasă a lui Dragoş Andreescu, fan al acestui site. El s-a gândit să facă o suprapunere a unor imagini cu edificii reprezentative din Slatina, aşa cum sunt acum şi cum erau în urmă cu o sută de ani. Iată ce a ieşit.

Atunci şi Acum, Podul peste Olt

Atunci şi Acum, Podul peste Olt

 

Atunci, Grand Hotel Regal/ Acum, Pizeria Napoli sau Vechea Berărie

Atunci, Grand Hotel Regal/ Acum, Pizeria Napoli sau Vechea Berărie

Atunci, Banca Uniunea Comercială/Acum, Banca Naţionala Română

Atunci, Banca Uniunea Comercială/Acum, Banca Naţionala Română

Atunci, moara Olteanca

Atunci, moara Olteanca

Atunci, Şcoala de băieţi Ionascu/ Acum, Casa Corpului Didactic

Atunci, Şcoala de băieţi Ionascu/ Acum, Casa Corpului Didactic

Atunci şi Acum, statuia Ecaterinei Teodoroiu

Atunci şi Acum, statuia Ecaterinei Teodoroiu

 

 

 

 

Anunțuri

Şcoala „Ionaşcu” din Slatina de Altădată, cu predare în limbile greacă şi română

La sfârşitul secolului XVIII, din banii lui Ionaşcu Cupeţu se înfiinţa o şcoală unde băieţii care proveneau din familiile sărace beneficiau de instruire gratuită. Şcoala Ionaşcu a fost una dintre cele mai bune şcoli din ţară, care a pregătit zeci de generaţii de elevi, cu renume în civilizaţia naţională.

„Şcoala mare din vale”, cum era cunoscută, a funcţionat, cu mici intermitenţe, până în anul 1894, când se demolează şi se construieşte un local cu o arhitectură deosebită – „Şcoala de băieţi nr. 1 Ionaşcu” (actualul sediu al Casei Corpului Didactic).

„Unul dintre primele acte ce amintesc de existenţa Şcolii Ionaşcu de la Slatina esta anaforaua din 20 martie 1800 aparţinând epitropilor acestui aşezământ, Constantin Filipescu şi Radu Golescu. Studiind veniturile se ajunge la concluzia că fondurile donate sunt insuficiente pentru a se construi spital şi şcoală. Hotărârea luată este aceea de a se face «şcoală pentru învăţătura copiilor».

Epistatul şcolii a fost desemnat Nicolae Gigârtu şi a fost stabilit ca dascălul de limba greacă să aibă remuneraţie de 300 de taleri pe an, hrană şi lemne de foc. În cazul când numărul elevilor depăşea cifra 100 trebuia angajat al doilea dascăl pentru învăţătura grecească cu salariu de 100 de taleri pe an şi un al treilea care să înveţe copiii româneşte.

Elevii fără posibilităţi materiale urmau a fi întreţinuţi din venitul bisericii Ionaşcu şase ani mai târziu, printr-o anaforă din 5 august 1806, Constantin Filipescu şi Radu Golescu informau domnia Ţării Româneşti ca şcoala avea 100 de elevi şi cereau domnitorului sprijin financiar, pentru că unitatea de învăţământ nu deţinea fonduri suficiente pentru şcolarizarea acestora”, spune Laurenţiu Guţică.
Drept recunoaştere pentru donaţia făcută oraşului, autorităţile slătinene au imortalizat chipurile lui Ionaşcu Cupeţu şi al soţiei sale, Neaga, în catedrala ridicată din banii filantropilor.

De asemenea, o stradă din Slatina poartă numele donatorului, strada pe care familia Ionaşcu a locuit şi a ridicat catedrala şi şcoala.

text: Gazeta Nouă