FOTO. Monumente Pierdute: Conacul boierului Ion Marian din Curtişoara-Olt

Construit în urmă cu mai mult de un secol, conacul boieresc din comuna Curtişoara, un adevărat simbol al localităţii, e pe care să devină o dărăpănătură.

 

Fără pază asigurată, clădirea care a aparţinut boierului Ion Marian a fost furată bucată cu bucată, hoţii încercând să valorifice până şi instalaţia electrică zidită în pereţii clădirii.

După al Doilea Război Mondial, conacul a fost luat abuziv de comunişti şi transformat în sediu al Cooperativei Agricole de Producţie (CAP).

În perioada respectivă arăta destul de bine, pentru că a avut o utilitate şi a fost întreţinut.

După Revoluţie a fost şi un sediu de societate agricolă, după ce s-au desfiinţat fostele CAP-uri, iar apoi, la ceva timp după ’89, nepoţii foştilor moşieri care locuiesc în Elveţia au venit şi au solicitat retrocedarea conacului. A avut loc şi un proces pe care l-au câştigat, şi astfel că au devenit proprietari pe clădire şi 7,5 ha de teren aflat în zona conacului

Reclame

Cea mai rămas din Conacul Neamţu de la Pârşcoveni-Olt

Prietenii de la Monumente Pierdute din Oltenia au făcut o vizită recentă Conacului Neamţu, din satul oltean Olari, comuna Pârşcoveni.

10402609_723734871019388_3583387898875133127_n

Concaul Neamţu, care datează de la sfârşitul secolului XIX, a aparţinut boierului Constantin C. Neamţu din  Craiova-Dolj, director al Băncii Comerţului. De asemenea, el a fost preşedintele circumscripţiei judeţene PNL şi ctitor de biserici.

Neamţu a fost arest de comunişti,  o parte din detenţie petrecând-o la penitenciarele Văcăreşti şi Caransebeş. A murit la scurt timp după eliberare.

El a fost în anul 1899 unul din fondatorii Băncii Comerţului din Craiova (actuala primărie) – Societate Anonimă, care, cu timpul, şi-a deschis filiale în mai multe oraşe ale ţării.

Iată fotografiile de la Monumente Pierdute:

Slatina de Altădată vă prezenta, în urmă cu ceva timp, povestea lui Şerban Neamţu, fiul boierului Constantin C. Neamţu, care deţinea conacul de la Pârşcoveni-Olari şi întinse suprafeţe de teren agricol şi pădure din judeţul Olt.

Ajuns la onorabila vârstă de 77 de ani, Şerban Neamţu a vorbit despre istoria familiei sale şi despre perioada glorioasă dintre cele două războaie mondiale. El a donat conacul restaurat de arhitectul Ion Mincu pentru posteritate după ce anii comunismului şi capitalismului timpuriu l-au transformat într-o ruină.

Arhitecţii ar fi trebuit „să asigure complexul, să oprească degradarea şi, în perspectivă, să restaureze clădirea principală şi să repună în funcţie construcţiile anexe”, însă lipsa de fonduri a blocat proiectul.

Întreaga poveste aici.

 

FOTO. Conacul Polişor Brătăşeanu din Radomireşti. Clădire din secolul XIX, în continuă degradare

Conacul din comuna olteană Radomireşti, cu anexele şi biserica, a fost construit de boierul Polişor Brătăşeanu în secolul al XIX-lea. Imobilele nu au fost revendicat, după 1989, şi se degradează de atunci

Conacul este realizat din zidărie de cărămidă cu goluri de aer. Şarpanta este din lemn cu învelitoare din ţiglă. Accesul la conac se face printr-o alee de beton de 100 de metri lungime.

foto şi text: Monumente Pierdute

Să descoperim istoria acestui loc…

În timpul unei preumblări prin judeţ am dat de acest conac, despre care am înţeles că, pe vremuri era un important restaurant-han cunoscut drept Hanul Haiducilor. Este situat la ieşirea din celebra comună Deveselu spre Corabia. Pe toţi cei care au informaţii despre acest loc, oricât de puţine şi de nesigure, îi rugăm să ni le împărtăşească.

dsc_0054

Iată ce am scris, pe blogul meu, atunci când am dat de acest imobil care m-a vrăjit:

«La ieşire din Deveselu, oprisem lângă un superb conac, căzut în ruină. Avea acea aură de casă boierească, de loc care a însemnat ceva, la un moment dat. Acum, stătea să cadă sub ochii noştri. Aveam să-mi dau seama, mai pe seară, când am descărcat fotografiile, acasă, cât de real era acest pericol – chiar sub capul meu, acoperişul se mai ţinea în câteva stinghii. Chiar şi cele câteva cărămizi care se mai ţineau în picioare însufleţeau această clădire. Puteam să trec cu vederea faptul că unul îi scrisese uneia că o iubeşte sau că altul „sapă puţuri” şi vrea ca lumea să-l sune. Nu puteam însă să înţeleg, nici eu şi nici tovarăşii mei de drum, cum de o astfel de bijuterie arhitecturală fusese lăsată în paragină, cu boltele rămase fără ferestre şi uşi şi cu ţiglele maro şi umede care doar mai aminteau de ceea ce fusese un acoperiş».

Conacul „Buzescu-Darvari” din Strejeşti, în ruine

Cinci secole de istorie mistuite de două decenii de „democraţie“

Ilinca Manu, descendenta uneia dintre cele mai bogate familii de boieri a judeţului Olt, se teme că nu va reuşi să restaureze conacul ridicat de familia Buzescu în Strejeşti la sfârşitul secolului XVI, aflat astăzi în stare de colaps.

Conacul „Buzescu-Darvari” a fost locuit de familia de boieri până în 1948, după care, în timpul comunismului, a devenit sediu al CAP-ului şi mai târziu al grădiniţei din Strejeşti. Degradarea clădirii a început după prăbuşirea regimului comunist, astfel încât, în 2002, când urmaşilor familiei li s-au restituit pământurile din localitate, nu se mai putea face nimic pentru remedierea situaţiei.

În încercarea de a reface această părticică a istoriei judeţului, Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional (DCPN) Olt a inclus conacul în Planul Naţional de Restaurare pentru 2011, însă va afla abia în câteva luni dacă vor fi alocaţi bani pentru acest monument istoric.

„Până în 1989 conacul a fost întreţinut de comunişti, dar apoi, neaflându-se în grija nimănui s-a degradat rapid. S-a furat absolut tot, iar în urmă cu 9 ani, când l-am primit, era o ruină, fără acoperiş. De fapt tot ce mai rămăsese din imobil erau zidurile. Am făcut un proiect pentru a încerca să-l restaurăm, dar costurile sunt extrem de ridicate, în jur de 500.000 de euro. Dacă nu vom primi ajutor din partea instituţiilor Statului, ne va fi imposibil să facem ceva”, explică Ilinca Manu, descendentă a familiei de boieri.

Comunismul i-a alungat în Franţa

Bunicii Ilincăi Manu, ultimii membri ai familiei care au trăit în conacul din comuna olteană, au fost alungaţi de comunişti. Familia s-a mutat apoi la Bucureşti, de unde a plecat spre Franţa la începutul anilor ’80.

„La început s-a decis doar stabilirea în capitală, dar, văzând că li se puneau constant beţe în roate de către comunişti, părinţii mei au hotărât în 1983 să plecăm în Franţa. Acolo am făcut facultatea de drept, am şi lucrat, dar nu mi-a plăcut Franţa, nu m-am putut adapta şi în 1991 am revenit în ţară. Părinţii mei au mai rămas, chiar şi acum locuiesc şi în România şi în Franţa, au ambele cetăţenii”, povesteşte femeia.

Spre deosebire de părinţii săi, femeia a decis să se întoarcă definitiv în România după căderea comunismului, renunţând la luxul din Hexagon pentru viaţa la ţară.

a apărut pe 7 martie 2011 în Gazeta Nouă

Moştenitorul conacului Neamţu, clădire istorică propusă drept obiectiv cultural: „Au furat tot ce s-a putut, până şi WC-urile”

Ajuns la onorabila vârstă de 77 de ani, Şerban Neamţu, fiul boierului Constantin C. Neamţu, care deţinea conacul de la Pârşcoveni-Olari şi întinse suprafeţe de teren agricol şi pădure din judeţul Olt, a vorbit despre istoria familiei sale şi despre perioada glorioasă dintre cele două războaie mondiale. El a donat conacul restaurat de arhitectul Ion Mincu pentru posteritate după ce anii comunismului şi capitalismului timpuriu l-au transformat într-o ruină.

Conacul Neamţu din satul Olari, comuna Pârşcoveni, este una dintre casele istorice propuse drept obiectiv cultural de către Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional (DJCCPCN) Olt. Clădirea  a fost locuinţa marelui boier Constantin C. Neamţu, iar în urmă cu 70 de ani era un punct de reper al judeţului.
Imobilul a fost revendicat după Revoluţie de unul dintre fii boierului, Şerban Neamţu, iar în 2005 l-a donat Ordinului Arhitecţilor Din România (OAR) Filiala Oltenia.

Arhitecţii ar fi trebuit „să asigure complexul, să oprească degradarea şi, în perspectivă, să restaureze clădirea principală şi să repună în funcţie construcţiile anexe”, însă lipsa de fonduri a blocat proiectul.

Ajuns la 77 de ani, Şerban Neamţu se bucură că astfel s-a reuşit măcar oprirea jafului: „Am găsit apoi Uniunea Arhitecţilor şi le-am dat-o lor să o repare, numai că acum nu au bani. Ce era să fac? Eu aveam 100 sau 200 de mii de euro ca să investesc în ea şi să fac totul cum trebuie? Eu le-am dat fotografii, le mai dau consultanţă. Le-am dat nişte informaţii exacte despre cum era”.

„Mi-au spus că au dărâmat totul pentru că era prea vechi”

Şerban Neamţu spune că a mers la Olari încă din fragedă pruncie şi nu înţelege cum de clădirea a ajuns în starea de ruină în care este azi. El crede că principalii vinovaţi sunt cei care au administrat firma Agromec,  societatea folosind fostul conac drept sediu pentru mai mulţi ani.

E curios că până în 89 a fost cât de cât întreţinut. A fost o perioadă sediul Agromec Olari până când ei şi-au făcut alt sediu. Apoi, primăria a băgat acolo grădiniţa de copii şi un punct sanitar. Încă nu era chiar aşa de distrus, lipsea din mobilier, însă după 90 a început dezastrul. S-a băgat unul de la Agromec acolo şi a dispărut mobila, s-au furat uşile sculptate, tâmplăria ornamentală, sobele de colecţie. Tot ce s-a putut. A dărâmat grajdul, adăpostul de trăsură, instalaţia de apă, a furat WC-urile. A dărâmat bucătăria de vară, administraţia, pătulul, tot ce a fost acolo”, spune moştenitorul boierului Neamţu.

„Chiar am o hârtie de la ei că toate au fost dărâmate pentru că erau prea vechi. A reprezentat totuşi un mod de viaţă”, a adăugat el, spunând că pradă distrugerilor a căzut şi grădina care era în jurul conacului.

Şerban Neamţu susţine că imobilul ar fi trebuit îngrijit pentru că aparţine istoriei poporului român.

Amintiri de la Olari

Conacul de la Olari a reprezentat leagănul copilăriei lui Şerban Neamţu, care şi-a petrecut acolo toate vacanţele până în 1948, când imobilul a fost naţionalizat de regimul comunist.

„Imediat ce m-am născut, în 1934, eu am fost adus acolo. După trecerea crizei din ’29-’33. Acolo am crescut pentru că tatăl meu nu avea chestia cu plecarea în străinătate. Eu acolo mi-am petrecut toate vacanţele, la Olari, călare pe măgar. Aveam un măgar pe care-l călăream. Până în 1948 am stat acolo în fiecare vară. În ’48 l-au naţionalizat, dar asta nu ar fi însemnat nimic, măcar să-l fi îngrijit ca să rămână pentru posteritate”, îşi aminteşte Neamţu.

„Toate vacanţele mi le-am petrecut acolo. Era foarte plăcut. Aveam un prieten din sat, Relu Petrescu, cu care mă jucam mereu pe la conac. Era viaţa la ţară. Ştiu că de multe ori ne duceam cu trăsura acolo”, a adăugat el.

Daţi afară din casă, de Crăciun

Şerban Neamţu îşi aminteşte prin ochii copilului de 14 ani şi seara în care familia sa a fost izgonită din conacul de la Olari. Totul s-a întâmplat cu puţine cuvinte, fără explicaţii, dar nici cu prea multe întrebări, în preajma sărbătorilor de iarnă.

„Ni l-au luat în ’48. Taică-meu a murit în noiembrie şi după o lună ne-am dus acolo să petrecem Crăciunul. Au venit în toiul nopţii şi ne-au alungat doar cu ce-am avut pe noi. Ne-au dat un geamantănaş, ne-au dus la gara din Braneţ şi cu asta basta. Şi, de atunci, n-am mai putut să mă duc în timpul comunismului, dar aveam informaţii de la oamenii din sat. Eu eram copil aşa că nu prea ştiu. Ne-au dat afară aşa cum i-au dat pe toţi”, a spus Neamţu.

El a explicat motivele pentru care o plecare în străinătate nu l-a tentat niciodată, deşi familia sa pierduse totul pe mâinile comuniştilor.

Cuvintele tatălui i-au răsunat mereu în minte: „Aveam copiii aici şi soţia şi n-am putut. Eu n-am avut niciodată intenţia să plec fiindcă taică-meu a luptat împotriva nemţilor şi de fiecare dată mi-a spus că locul românilor e în România. Dar acum eu cred că am făcut greşeală”.

Istoria familiei şi domeniilor Neamţu

Conacul de la Olari a fost cumpărat de Constantin C. Neamţu de la un grec în 1901, restaurându-l în anii ’20 sub directa supraveghere a arhitecţilor Ion Mincu şi Nicolae Ioţu.

Şerban Neamţu spune că pe atunci averile se făceau în cursul zecilor sau chiar sutelor de ani, spre deosebire de prezent.

„Familia Neamţu a făcut bunurile astea într-o sută de ani, din 1859 când bunicul meu dinspre tata a participat la Divanul Ad-Hoc pentru Unirea Principatelor. Acum văd că în doi-trei ani se face o avere de trei ori mai mare decât a lui Neamţu sau a lui Brătianu”, a povestit el.

Faptul că a pornit de jos a determinat şi o legătură strânsă între boierul Constantin C. Neamţu şi sătenii din Olari şi Pârşcoveni, potrivit fiului boierului: „În anii ’50, când am dus-o cel mai greu, oamenii veneau la Craiova când cu o găină, brânză sau lapte. Tot ce puteau şi ei. Taică-meu se purta bine cu ei, chiar am o fotografie cu el la hora satului, între oameni”.

Constantin C. Neamţu a fost director al Băncii Comerţului din Craiova şi a luptat în Războiul Balcanic şi în Primul Război Mondial, la care a participat sub comanda mareşalului Averescu.

apărut în Gazeta Nouă

Conacele boierimii olteneşti putrezesc din dezinteres

Casele istorice din judeţ se descompun sub ochii edililor, dar şi ai noilor proprietari. Din cele şase imobile propuse drept obiective culturale de către autorităţile judeţene, treiau ajuns în paragină.

Conacul Neamţu din satul Pârşcoveni

Farmecul caselor boiereşti din Olt, locuite până la instaurarea comuniştilor de către marii moşieri din regiune, a pierit odată cu trecerea deceniilor. Monumente istorice, altădată construcţii impunătoare, au fost lăsat de izbelişte după Revoluţie, devenind ruine. Una dintre casele istorice propuse drept obiectiv cultural de către Direcţia Judeţeană pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional (DJJCCPCN) Olt este Conacul Neamţu.

Clădirea cu etaj, situată în satul Pârşcoveni, a fost locuinţa unui mare boier, în urmă cu 70 de ani fiind punct de reper al judeţului. „Era frumos pe moşia lui Neamţu. Creştea fazani în curtea, casa era îngrijită, îţi era drag să munceşti pentru el“, povesteşte localnica Elena Luţă (82 de ani).

Casa arhitecţilor, ruşinea satului

Imobilul a fost revendicat după Revoluţie de unul dintre fii boierului, Şerban Neamţu, cel care a cerut în instanţă, alături de mai multe persoane, clădirea în care funcţionează Primăria Craiova. În 2005, bărbatul a donat casa Ordinului Arhitecţilor Din România (OAR) Filiala Oltenia, pentru a le servi drept sediu de întâlniri.

Potrivit site-ului instituţiei, arhitecţii s-au angajat „să asigure complexul, să oprească degradarea şi, în perspectivă, să restaureze clădirea principală şi să repună în funcţie construcţiile anexe“. Ce-i drept, proprietatea a fost îngrădită, au fost angajaţi oameni care să asigure paza, însă imobilul nu a fost restaurat. „Nu s-a întâmplat nimic pentru că monumental istoric nu este în categoria A, pentru care s-au oferit fonduri europene, iar bugetul Uniunii Arhitecţilor nu ne permitea o asemenea investiţie. Documentaţia este gata, când se va da drumul va fi primul proiect lansat“, a declarat Pavel Popescu, şeful OAR Oltenia.

Nici conacul Brătăşanu nu arată mai bine. Imobilul situat în comuna Radomireşti a fost construit în secolul al XIX-lea de boierul Polişor Brătăşanu. Potrivit expertului în monumente istorice din cadrul DJJCCPCN Olt, Gheorghe Iorga, clădirea se află în litigiu. „A fost revendicată de una dintre nepoatele boierului. Nu ştim exact care mai este situaţia pentru că domana a apelat la o firmă de avocatură căreia i-a vândut drepturile succesorale. Noi l-am avertizat pe primarul din comună că e obligat să asigura paza monumentului“, a detaliat Gheorghe Iorga. Ileana Brătăşanu este una dintre fiicele masonului Paul Brătăşanu, proprietarul mai multor moşii din judeţul Olt, decedat în 1956 în puşcăriile comuniste. Aceasta a primit dreptul la despăgubiri în valoare de 500.000 de euro pentru suferinţele tatălui său.

Cula Călăţeanu (Piatra-Olt)

Poveşti cu fantome în casa stegarului

Al treilea imobil ajuns în paragină este Cula Călăţeanu, casă istorică construită de un boier stegar din oastea lui Tudor Vladimirescu. Clădirea din satul Enoşeşti este loc de aventurare a tinerilor pasionaţi de poveşti de groază. O legendă potrivit căreia imobilul ar fi bântuit a adus sute de tineri în casa boierului Călăţeanu, toţi lăsând o amintire scrisă pe pereţii monumentului istoric. „Casa a fost cumpărată în aprilie de un om de afaceri din Piatra-Olt. Noi l-am pus în temă cu obligaţiile care le are, fiind vorba de un monument istoric“, afirmă expertul Gheorghe Iorga. Între timp, afaceristul a montat plăcuţe cu „Acces Interzis“ la intrarea pe proprietate, însă poarta nu a fost blocată în vreun fel.

text & foto: AdevăruldeSeară